Componente ale terroir-ului: solul

Astăzi voi lăsa deoparte scurtele note de degustare pentru a explora fațetele unui concept controversat, folosit de multe ori abuziv și anume cel de terroir.
Articolele care vor urma sunt preluate de pe site-ul wine is love cu acordul autorului, Franco Giacosa.
Dorința mea e ca după această serie, să public și experiențe ale unor producători români în această privință.

Fără a intra în detalii şi nuanţe de definiţii pe care le puteți găsi în alte locuri, mi se pare că putem considera “Terroir” ca fiind un set de factori care interacţionează într-un fel particular, oferindu-i vinului originalitatea lor.

Principalii factori care intră în joc sunt:

* o anumită suprafață de teren cultivată cu viţă de vie cu caracteristici destul de omogene
* Un climat macro şi micro specific zonei;
* Unul sau mai multe soiuri care se pot dezvolta şi exprima într-un mod original într-o zonă dată;
* O comunitate umană care a dezvoltat în timp o cunoaştere colectivă pe care poate oferi caracteristici distinctive pentru acea zonă şi pentru acea zonă viticolă;
* Posibilitatea de a obţine recunoaştere şi apreciere a vinului de către piaţă.

Aceşti factori pot fi explicaţi mai pe larg.

În fiecare post vor fi făcute câteva consideraţii cu privire la factori individuali care devin parte a conceptului de “Terroir” şi, cu primul post, voi începe de la sol.

Caracteristicile solului influenţează fără îndoială foarte mult calitatea și cantitatea de struguri şi prin urmare și pe cea a vinului.

Studiile de teren sunt acum foarte amănunţite şi ne oferă o multitudine de informaţii utile de la textura solului la compoziţia chimică şi biologică a acestuia.

Caracteristicile solurilor sunt foarte variabile de la zona la zona în funcţie de tipul şi perioada de formare sau locaţia acesteia.

Acest lucru complică sarcina de a izola exact o anumită zonă care exprimă caracteristici comune dar și consistente, pentru a o identifica cu potențial de “terroir“.

Textura, fertilitatea, bogăţia în elemente macro şi micro, panta şi adâncimea de stratificare a solului sunt unele aspecte care afectează dezvoltarea viţei de vie şi variază adesea chiar în aceeaşi unitate viticolă producând complicații în viaţa producătorului şi a vinificatorului.

Conţinutul de calcar, argilă, nămol, nisip, materie organică, pietre sau roci, capacitatea de a evacua apa au o influenţă determinantă asupra capacităţii unui teren de a produce struguri de calitate.

De-a lungul timpului, fermierii care au observat atent rezultatele calitative, au câştigat abilitatea de a înțelege ce teren este adecvat pentru cultivarea viţei de vie.

Multe zone din Italia și-au format o mare reputație pentru producţia de struguri şi vinuri cu caracteristici specifice de înaltă calitate.

Putem considera ca producând un vin de terroir și pe cei care au plantată viţă de vie sau câteva podgorii și care furnizează cu regularitate producţii de vin de calitate. În acest caz vorbim de “cru“.

Din Piemont în Sicilia, sunt acum bine identificate un număr de terenuri viticole care în condiţii egale permit obținerea unor struguri de foarte înaltă calitate păstrând în același timp şi caracteristici comune.

Sunt cunoscute zone unde strugurii au de exemplu a mai mare concentrație de zahăr comparativ cu altele, alte zone unde se ajunge mai repede la un anumit grad de maturare,au fructozitate superioară, o corpolență mai ridicată, o intensitate mai mare a culorii, aciditate diferită, PH, șamd.
Pentru a da o idee cât de importantă e influența tipului de sol asupra calităţii strugurilor, îmi place să amintesc experienţa mea în selecţia strugurilor de Nero d’Avola, un soi de struguri cultivate în aproape toate provinciile din Sicilia, unde terenul este foarte diferit din loc in loc.

Fermierii din zonele vechi de pe coasta de sud a Siciliei, de la Pachino la Agrigento spun cu convingere că cea mai bună calitate a strugurilor a fost obţinută în soluri albe, bogate în calcar. Rezultatele au dovedit că aveau dreptate: solurile albe,calcaroase, produc vinuri mai elegante, fructate, cu tanini mătăsoși și cu potențial de învechire mai ridicat.

Apoi mi-am dat seama că a existat un motiv pentru care Nero d’Avola a crescut mai bine în acele vii. Nero d’Avola, fiind o varietate foarte viguroasă, când crește în terenuri fertile, tinde să crească şi să producă mai mult în detrimentul calităţii. Cultivată în soluri cu conţinut ridicat de calciu, vigoarea plantei este liniştită şi ajunge la o dezvoltare ideală pentru o producţie echilibrată cantitativ dar de înaltă calitate.

Fiecare zonă de cultivare a viţei de vie are un anumit potenţial de a crea sau a deveni un “terroir” dar numai atunci când alţi factori-cum ar fi cei identificați mai sus- coexistă simultan.

Astăzi, cred că şansele de succes ale unui vin sunt puternic determinate de capacitatea de înțelegere a propriului teren de către cultivator şi de a utiliza portaltoi, soiuri şi clone adaptate la parcelele individuale.

http://www.wineislove.it

Franco Giacosa

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s